Viata Sf. Efrem cel Nou
Sfantul Efrem cel Nou - Marele Mucenic, Marele Tamaduitor, Grabnicul Ajutator intru toate nevoile si Marele Facator de minuni - s-a nascut in Grecia, pe data de 14 septembrie 1384, de ziua Sfintei Cruci. Sfantul a ramas orfan de tata inca de mic copil, astfel ca el impreuna cu ceilalti 6 frati ai sai au fost ingrijiti numai de mama sa evlavioasa.
La varsta de 14 ani, Sfantul Efrem cel Nou a intrat ca monah in Manastirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihanitilor, de langa localitatea Nea Makri din regiunea greceasca Attica.
Pe data de 14 septembrie 1425 - tot de ziua Sfintei Cruci, cand Sfantul Efrem cel Nou implinea 41 de ani de viata si 27 de ani de aspra nevointa calugareasca - Sfantul Efrem cel Nou a fost luat in robie de catre turcii care au atacat manastirea de pe Colina Neprihanitilor, iar ceilalti calugari din obstea sa au fost decapitati.
Turcii l-au torturat de nenumarate ori si in multe feluri pe Sfantul Efrem cel Nou, timp de 8 luni, in speranta ca-l vor face sa se lepede de credinta ortodoxa si sa se faca musulman. Vazand ca nu reusesc sa-l convinga, turcii au hotarat sa-l omoare.
Astfel, turcii l-au spanzurat pe Sfantul Efrem cel Nou de un copac - mai exact de un dud, care mai exista si astazi in acel loc - cu capul in jos, i-au strapuns trupul cu multe cuie lungi, de fier, apoi i-au infipt in pantece un taciune aprins.
In urma acestor chinuri cumplite, Sfantul Efrem cel Nou, Marele Mucenic, si-a dat sufletul in mainile Domnului, pe data de 5 mai 1426, la varsta de 42 de ani.
Vreme de peste 500 de ani, nimeni nu a stiut nimic despre acest Mare Mucenic, iar abia pe data de 3 ianuarie 1950 Sfintele sale Moaste i-au fost descoperite, prin revelatie dumnezeiasca, monahiei Macaria (stareta Manastirii Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihanitilor din Nea Makri, manastire care este de maici, de cand a fost restaurata in secolul XX; pana la cotropirea ei de catre turci, aceasta manastire era de calugari). Tot prin revelatii dumnezeiesti au fost descoperite si viata si patimirile Sfantului Efrem cel Nou, mai multor maici de la aceasta manastire, precum si catorva mireni.
De aceea, Sfantul Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri (Grecia), este sarbatorit de doua ori pe an: pe 3 ianuarie, ziua aflarii Sfintelor sale Moaste, si pe 5 mai, ziua adormirii sale intru Domnul, in urma chinurilor cumplite suferite ca Mare Mucenic.
Patimirile Sf. Efrem cel Nou
Martiriul Sfantului Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - a durat 8 luni:
- a inceput pe data de 14 septembrie 1425 - de ziua Sfintei Cruci, care este si ziua de nastere a Sfantului Efrem cel Nou -, cand turcii au cotropit Manastirea aflata pe Colina Neprihanitilor (de langa localitatea Nea Makri din Grecia) si au ucis pe ceilalti monahi prin decapitare, iar pe Sfantul Efrem l-au luat in robie;
- s-a sfarsit pe data de 5 mai 1426, intr-o zi de marti, la ora 9 dimineata, cand Sfantul Efrem cel Nou si-a dat sufletul in mainile Domnului, in urma chinurilor cumplite la care fusese supus (a fost spanzurat cu capul in jos, in pantece i-au infipt un taciune aprins si i-au sfasiat carnea).
In toata aceasta perioada de 8 luni de robie, turcii l-au chinuit zi de zi pe Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou, pentru a-l determina sa-si lepede credinta ortodoxa si sa se faca musulman.
Patimirile suferite de Sfantul Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri, au fost descoperite prima data Monahiei Macaria, apoi si altor credinciosi din Grecia. Sfantul Efrem cel Nou li s-a aratat acestor oameni uneori aievea, iar alte ori s-a aratat in vis, pentru a-i imbarbata si a le promite ajutorul sau (pe care oamenii l-au primit neintarziat), apoi Sfantul Efrem le-a dezvaluit o parte din chinurile cumplite pe care le-a suferit pentru ca si-a pastrat credinta ortodoxa.
Un credincios din Atena a vazut intr-o vedenie inspaimantatorul martiriu al Marelui Mucenic si Tamaduitor Efrem. Iata cum descrie acesta patimirile Marelui Mucenic Efrem cel Nou:
"I-am vazut pe salbaticii si turbatii necredinciosi coborand de pe coasta muntelui, insetati de sange si de razbunare impotriva monahilor crestini. Telul lor era de a-i ucide pe calugari, dupa ce ii vor fi supus la chinuri cumplite. Toti striga si isi rotesc sabiile deasupra capului, dand nastere unei atmosfere pline de salbaticie si brutalitate.
Ei sosesc la manastire, in aceasta mica oaza cu chiliile ei albe si cu bisericuta lor: loc nevinovat si neprihanit, deschis, pe care Dumnezeu l-a daruit oamenilor, dar cu usurinta de cotropit de cei salbaticiti.
Incep sa-i supuna la aspre chinuri pe monahi. Dintre toti, Sfantul Efrem este cel mai pasnic si cel mai netulburat. Acest lucru ii scoate din minti. Astfel, in vreme ce altora le taie capul cu sabiile, pe Sfant il pun in lanturi pentru a-l cazni si pentru a-i infrange vointa cea catre Dumnezeu, pentru a-l sili sa se lepede de credinta sa.
Il inchid intr-o mica celula, fara mancare si fara apa. Il bat zi de zi, il chinuiesc, il umilesc, ii cer sa-si lepede credinta. Zilele trec fara ca ei sa dobandeasca ceea ce ravnesc. Sfantul ramane nestramutat in credinta fata de Dumnezeul Cel adevarat, astfel ca ei decid sa puna capat vietii lui, dupa ce mai intai il chinuisera in chip inspaimantator.
Atunci il scot pe Sfant din mica inchisoare si il duc la copacul muceniciei sale, dudul care in aceste zile este plin de frunze, toate verzi. Il atarna cu capul in jos si incep sa-l bata cu turbare. Il lovesc, il injura, isi bat joc de el, Il iau in ras pe Dumnezeul lui:
- Unde este Dumnezeul tau ca sa te ajute acum?
Sfantul nu-si pierde barbatia. Se roaga:
- Doamne, nu tine seama de vorbele acestor oameni, insa faca-se voia Ta.
Ii smulg barba, il tiranizeaza. Puterile lui se sleiesc. Unul, cu o bucata de fier, il loveste in cap cu turbare, in partea stanga, langa spranceana. Vesmintele sale sunt zdrentuite, trupul ii este aproape dezgolit, ranile fara de numar. Dar ei inca nu sunt satui de sange. Ar vrea sa-l mai chinuiasca. Atunci, unul din cei care il martirizeaza ia o bucata de lemn aprins si i-l infunda cu putere in pantece (in buric).
Urletele sale sunt sfasietoare, durerea lui nemasurata. Ochii ii sunt sangerii. Sangele ii curge din pantece cu imbelsugare, dar ei nici acum nu se opresc. Iau de la capat aceleasi cazne dureroase, de mai multe ori. Trupul sau se zbate ca si cel al unui peste cand il scoti din apa. Toate madularele sale sunt cuprinse de spasme. Si, curand, Sfantul nu mai are putere sa vorbeasca. Puterile il parasesc, mai poate doar sa se roage intru sine si sa-I ceara iertare lui Dumnezeu. Din gura ii curge sange si saliva, in acelasi timp. Pamantul de sub el s-a adapat cu sangele sau, care curge din belsug. Isi pierde cunostinta.
Paganii il socotesc mort. Cu o sabie taie franghia care il tine agatat in copac si trupul lui cade la pamant. Dar nebunia care ii mana nu se opreste. Il lovesc cu picioarele, il bat, chiar si acum, cand il cred mort... Dupa catava vreme Sfantul isi vine putin in fire. Cu putinele puteri care i-au mai ramas, isi intredeschide pleoapele. Se roaga si ii aud glasul inimii:
- Doamne, in mainile Tale incredintez duhul meu.
Degetele sale se infig de durere in pamant si, in aceasta clipa, sufletul sau se desparte de trupul lui de Mucenic. Atunci Ingerul Domnului se pogoara din Cer. In maini tine o perna rosie, din catifea. Deasupra aseaza sufletul Sfantului si se suie spre Cer. Atunci vad Ingeri insirati la dreapta si la stanga, alcatuind o mare carare carare cereasca, iar Ingerul Domnului trece prin mijlocul lor, insotindu-l pe Sfantul Efrem catre Domnul.
Iar Domnul il intampina, zicandu-i: VREDNIC ESTI, EFREM, CACI PE HRISTOS L-AI MARTURISIT!".
Ceea ce s-a intamplat in continuare cu Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou a fost descoperit intr-o vedenie unei calugarite de la Sfanta Manastire Bunavestire din Nea Makri, Grecia.
Maicuta a vazut cum un caine din manastirea din acele vremuri, alb cu pete negre, care traise in vremea Sfantului, se tinea pe aproape de copacul scorburos - este vorba despre dudul de care a fost spanzurat Sfantul Efrem cel Nou, dud care exista si astazi, in jurul caruia s-a construit in zilele noastre un paraclis.
Cainele era foarte nefericit si lacrimile ii curgeau din ochi. Atunci, trei tarani intrara in manastire; pe data cainele incepu un du-te-vino intre tarani si copacul cel scorburos, latrand.
Unul din barbati a inteles ca se intampla ceva. Se apropiara si vazura trupul insangerat si ciopartit al Sfantului. Au sapat o groapa si au asezat trupul in ea. Dupa ce ei au luat trupul Sfantului, cainele alerga la scorbura si lua o bucata din trup, cazuta in urma numeroaselor chinuri la care fusese supus, si, tinand-o cu delicatete intre dinti, o puse in mormant laolalta cu trupul Sfantului. Apoi oamenii acoperira mormantul si plecara.
In iunie 1971, Sfantul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - i s-a aratat in vis unei maicute de la Manastirea sa de pe Colina Neprihanitilor, si i-a dezvaluit o parte din chinurile la care a fost supus de acei otomani necredinciosi. Sfantul Efrem i-a spus cu glasul sau bland:
"- Daca ai sti cat am patimit, chiar si la cap ... " si i-a aratat cu mana:
"- Mi-au infipt cuie mari si mi-au pironit capul de un copac."
Sfantul si-a facut Semnul Sfintei Cruci si a continuat:
"- Cu multe, foarte multe cuie."
Unei alte maici de la Manastirea sa de pe Colina Neprihanitilor, Sfantul Efrem cel Nou i s-a aratat tot in vis si i-a spus ca a suferit foarte mult in timpul martiriului sau care a tinut 8 luni, mai ales in ultima zi, cand paganii i-au infipt un lemn aprins in pantece, astfel ca maruntaile sale ardeau, in timp ce trupul ii era strapuns cu multe cuie, din acelea cu care fusese rastignit Domnul nostru Iisus Hristos.
Bibliografie